În anul 1919, din iniţiativa Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române – Filiala Vaslui, ia naştere în municipiul Vaslui prima şcoală privată, purtând denumirea oficială de „Liceul Ortodox de Fete” şi care va funcţiona într-un local din strada Ştefan Mare nr. 35, închiriat de proprietarul H. Teodoru cu suma de 6000 lei anual pentru a servi ca local de şcoală.
În actul cu nr. 144, către Ministerul Educaţiei Naţionale, se menţionează:
Domnule Ministru, Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române – filiala Vaslui, urmărindu-şi scopul atât de bine apreciat, ca prin cultură şi educaţie să susţinem credinţa şi tăria unui stat, am luat hotărârea ca să înfiinţăm un liceu de fete care este reprezentat de un număr de 135 de eleve din primul an de înfiinţare. Am pus la dispoziţia şcolii local, mobilier, un personal didactic destul de select, însă ceea ce nouă ne lipseşte cu totul este posibilitatea de a procura materialul didactic pentru care vă rugăm a lua măsuri să ne fie pus la dispoziţie de Casa Şcoalelor.
Apariţia şi funcţionarea acestui punct luminos pe harta culturală a unei urbe, care trăia din simbolurile ştefaniene răzleţite în legende şi nu avea încă o identitate proprie a însemnat încă un pas înainte pe calea afirmării ca entitate de sine stătătoare în civilizaţia şi cultura românească.
Datorită distrugerilor provocate de război, în anul 1944, Liceul Ortodox de Fete, prin încuviinţarea Ministerului Educaţiei Naţionale, va fi evacuat la Roşiorii de Vede, unde va funcţiona sub aceeaşi denumire. La terminarea conflagraţiei mondiale, Liceul revine în vechiul său local de la Vaslui, iar în anul 1947 liceul este cedat statului de către Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române – filiala Vaslui, consemnându-se în acest sens, în procesul verbal cu nr. 33 al Societăţii, renunţarea din partea noastră la liceul de fete pentru acest an, donându-se în acest moment internatului Liceului de Stat pentru fete şi un PIAN ! Prin această cedare şi transformare a şcolii în liceu teoretic de fete încep şi crizele de personalitate ale acestei instituţii. Liceul teoretic va fi reformat sub denumirea de Şcoală pedagogică de fete, iar în 1954 devine Şcoala medie nr. 2, până în 1965, când începe să funcţioneze sub titulatura de Liceul nr. 2. Deşi Liceul nr. 2 îşi conturase un valoros prestigiu, prin profesori de aleasă factură ştiinţifică şi morală, şi prin remarcabilele succese ale elevilor în învăţământul superior, mulţi dintre ei devenind personalităţi recunoscute în centrele universitare, dar şi în viaţa socială, totuşi, instituţia suferă, în 1977, o nouă criză de personalitate prin transformarea ei în liceu de industrie uşoară. Aceasta a fost determinată, istoric şi social, de plantarea în zonă de obiective de industrie textilă şi confecţii care solicitau mână de lucru calificată.
Legea învăţământului adoptată în 24 iulie 1995 şi în care se prevede că idealul educaţional de pregătire a forţei de muncă este înlocuit cu formarea personalităţii autonome şi creative a tinerilor, a găsit Liceul de industrie uşoară nr. 2 în plină transformare şi restructurare atât sub aspectul material, cât şi din punct de vedere al calităţii instructiv-educative.
Prin revenirea la o tradiţie întreruptă a învăţământului vasluian, în 16 mai 1991, într-o Adunare solemnă a profesorilor şi elevilor, s-a adoptat „Actul de renaştere spirituală şi morală”, semnat public de academicianul Anghel N. Rugină, Inspector Şcolar General prof. Gheorghe Cârjă, primarul municipiului Vaslui, ing. Ioan Apostu şi directorul Liceului nr. 2, prof. dr. Petrea Iosub, act care consfinţea naşterea noii instituţii de învăţământ, notificată de minister prin adresa cu nr. 9559 din 28 mai 1992, în care se menţiona că s-a aprobat ca să se atribuie numele de „Anghel Rugină” Liceului nr. 2 din Vaslui. Aceasta a însemnat, în contextul imanentei reforme a învăţământului românesc, fundamentarea unei noi instituţii cu profil economic şi de informatică, deschizând calea unor neîntrerupte eforturi şi transformări de substanţă care au produs modificări radicale în mentalităţi, concepţii, optici, structuri de opţiuni, dotări şi competiţie de admitere. Într-un spaţiu socio-economic şi legislativ extrem de convulsiv şi dezorganizat, trebuia acţionat agresiv şi cu autoritatea argumentării pentru a putea impune prioritatea unor obiective vitale renovării materiale şi spirituale a şcolii.
Concomitent cu demersurile pentru dobândirea noului profil, managerul anilor 1990–1995 a acţionat operativ şi responsabil pentru îmbogăţirea patrimoniului material şi didactic, alcătuirea unui corp profesoral apt să abandoneze unele mentalităţi amprentate de „agonia tehnicizării” şi să atace problemele modernizării şi ridicării calităţii instrucţiei şi educaţiei, în condiţiile admiterii exigente a unor valoroase contingente de elevi.
Forţa şi vitalitatea acţiunilor întreprinse s-au concretizat în importante şi rapide realizări. Ca urmare, numai în doi ani (1991–1993) pe locul unde a funcţionat Grădiniţa nr. 2, a fost construită moderna şi impozanta construcţie „Rotonda” a cărei destinaţie este rezervată laboratoarelor de informatică, bibliotecii, dispensarului şcolar cu staţionar, cantinei şi diferitelor activităţi cultural-ştiinţifice ale elevilor, au fost finalizate lucrările de consolidare a sălii de sport şi a localului liceului, s-au făcut dotări pentru confortul de studiu şi pentru recreaţiile elevilor; s-au plantat pomi, s-a împrejmuit spaţiul extern al şcolii, ceea ce a creat o înfăţişare nouă a instituţiei.
Semnalând paşii către progresul unei instituţii prestigioase şi competitive pe plan naţional, într-un număr din primăvara anului 1995, revista Economistul consemna: . prin introducerea unor profesii moderne şi de mare perspectivă socială, îmbinarea pregătirii de specialitate economică cu cea informatică, având valenţe adaptative la oferta profesională dinamică, instituirea diplomei „Magna cum laude” pentru cel mai bun elev etc., se poate spune că Liceul ,,Anghel Ruginăˮ se află printre unităţile înscrise în aria înnoirilor de anvergură din învăţământul românesc.
Cu recunoştinţă Cartea de Onoare îi va ţine pentru totdeauna în „braţeleˮ sale pe foştii şi actualii săi elevi, pe slujitorii şcolii de ieri şi de azi care şi-au dedicat întreaga carieră profesională pentru continua creştere a prestigiului şcolii. Aici au funcţionat cei mai vestiţi profesori ai Vasluiului, somităţi cum ar fi Simiuc Elena şi Eugen, Vasile Cataramă, Florentina Banu, Larisa şi Alexandru Giurgea şi mulţi alţi dascăli vestiţi.
Din motive de spaţiu, rămânând pentru o ediţie viitoare „recuperarea” perioadei 1919-1956, amintim aici numele doar al celui mai longeviv director adjunct, prof. Popa Virgil şi numele directorilor din perioada 01.09.1957- mai 2013: prof. Boclincă Vasile, prof. Bârzu Aurel, prof. Pencu Ioan, prof. Fociak Cristina, ing. Maxim Dumitru, ing. Maria Liliana, ing. Ciobanu Elisabeta, ing. Cârja Doina, prof. Gerea Tereza, prof. Juverdeanu Dorel, prof. dr. Petre Iosub, prof. Lidia Zărnescu, prof. Popescu Daniela, prof. Cosovanu Mihaela, prof. Daniela Popescu, prof. Zărnescu Lidia, prof. Daniela Popescu.
Anii de după 1990 au fost decisivi pentru construirea noului profilul al colegiului, intrarea lui în rândul instituţiilor de puternică performanţă din ţară şi din Europa. Fiecare manager a adăugat câte ceva la sporirea continuă a prestigiului liceului şi, fiecare şi- a lăsat amprenta personalităţii sale asupra destinului elevilor, realizării lor ştiinţifice şi sociale.
Marele savant Anghel Rugină, cu ocazia întâlnirii cu profesorii şi elevii din septembrie 2000, avea să consemneze gândurile sale într-un număr al revistei „Tribuna învăţământului”: Totul este organizat de aşa natură încât să servească eficient la pregătirea cât mai temeinică şi folositoare a elevelor şi elevilor încadraţi în această instituţie, tineri şi tinere din care se vor ridica conducători de elită pentru o altă Românie de mâine. M-a bucurat în special când am auzit de atenţia ce se dă studiului limbilor străine şi posibilităţii unui schimb de tineri între România, Franţa, Italia. Cu trecerea timpului, schimbul de tineri se poate extinde şi în Germania şi Anglia.
Ca recunoaştere a transformărilor de substanţă şi a succeselor înregistrate în modernizarea spaţiilor şcolare (dotarea bibliotecii, cabinetelor, laboratoarelor) şi, mai ales în pregătirea elevilor, în anul 2000, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a acordat liceului titlul de şcoală reprezentativă şi denumirea de Colegiul Economic ,,Anghel Rugină”.